[Strofă 1]
Sofisticată mai ești, tu fată,
Cu mintea ta dreptunghiulară… și pătrată.
Tu… tu, fată,
Ți-ai întrebat vreodată
Ce rost ai, cu adevărat, tu, fată?
[Strofă 2]
O cameră pătrată,
Și tu, în întuneric,
Tristă, îngândurată…
Tu, tu fată.
[Refren]
Tu, tu fată…
Ești victimă, dată în goană
După o viață falsă,
Într-un ecran cu ramă lux… pătrată.